AFP: Sclipiri de speranță pentru romii din România chiar dacă drumul este lung

Situația romilor din România progresează, cu pași mici, adeseori mulțumită proiectelor desfășurate de ONG-uri și o de elită romă care apare, dar pentru a rupe cercul vicios al sărăciei este necesar un angajament politic puternic pe termen lung, potrivit specialiștilor, relatează AFP.

România, una dintre cele două țări cele mai sărace ale Uniunii Europene, numără 620.000 de romi, potrivit recensământului, și mai mult de două milioane, potrivit ONG-urilor, unii fiind asimilați, alții temându-se să se declare de frica discriminării.

„Aproape 500 de ani de sclavagie au avut o influență enormă asupra egalității de șanse”, romii fiind eliberați abia în 1856, a subliniat de mai multe ori Magda Matache, una dintre figurile acestei „elite” angajate.

Fosta directoare a Romani Criss, principala organizație de apărare a drepturilor romilor, a obținut o bursă de studii postdoctorale la universitatea americană Harvard.

„Nu te comporta ca un țigan” (termen peiorativ în română), „dacă nu ești cuminte, te dau la țigani”, sunt încă expresii curente, se plânge Alina Șerban, actriță romă care termină un master la Royal Academy of Dramatic Arts din Londra.

Însă semne de schimbare a mentalităților apar, afirmă pentru AFP Mircea Toma, directorul ONG-ului Active Watch, citând un sondaj din 2011 în care 43 la sută dintre persoanele intervievate se declarau pregătite să accepte un rom în familia lor față de 23 la sută în 2002.

„Campaniile antidiscriminare, formările de jurnaliști încep să aducă roade”, a spus el, fără să nege că mai rămâne de parcus un drum lung.

În grade diferite, situația romilor din mediul urban este diferită de cea a celor din mediului rural, romii suportă din greu biciul sărăciei cu un nivel al șomajului estimat la aproape 50 la sută.

O parte dintre ei, ca sute de mii de cetățeni români care nu sunt de etnie romă, emigrează din rațiuni economice, mai ales spre Spania și Italia, Franța situându-se cu mult în spatele acestor țări în preferințele lor.

Pentru a lupta împotriva cercului vicios al sărăciei, educația este o provocare-cheie.

Statul a rezervat o mie de locuri în universități, demers lăudat de către ONG-uri.

Numărul copiilor romi înscriși la școală s-a dublat în perioada 1990-2008, mai ales datorită celor 852 de mediatori școlari romi.

Dar, între lipsa banilor, calitatea slabă a unor școli sau decalajul elevilor în raport cu colegii din familiile mai favorizate, abandonul rămâne ridicat.

Multe ONG-uri au dezvoltat programe de grădiniță sau after-school, cu succes.

Aceste inițiative trebuiau să „inspire politici publice integrate pentru educație, locuință, muncă”, pledează Lăcrămioara Tăutu de la Romani Criss.

„România este o țară săracă, bugetul statului este limitat”, amintește Daniela Tarnovschi, coordonatoarea unei vaste anchete asupra integrării romilor pentru Fundația Soros.

„Politicienii nu sunt interesați să investească pentru romi fiindcă ei pot astfel să-i manipuleze mai ușor pe parcursul campaniilor electorale”, a anunțat ea pentru AFP.

„Ar trebui un pact politic și programe conduse cu voluntarism pentru cel puțin zece ani”, apreciază Mircea Toma, într-o țară unde fondurile în sectoare precum sănătatea suferă deja de subfinanțare.

Doi miniștri francezi vin miercuri la București pentru a trata problema „la sursă”.

Dacă presiunile asupra autorităților sunt utile, ONG-urile critică în schimb politica franceză de evacuare a taberelor și consideră că cei 300 de euro oferiți romilor repatriați „nu servesc la nimic, nu permit construirea unui proiect real, nici nu împiedică romii să revină”.

„Evacuările în Franța întăresc stereotipurile asupra romilor în România”, deplânge Mircea Toma.

Spania apare ca un model mulțumită investițiilor masive făcute pentru a integra mai bine romii spanioli și imigranți.